I've seen love dying before Christmas

Ati crezut ca e o postare fericita ,  ei bine nu e , cu tot craciunul si spiritul lui ,  cred ca singura mea dorinta de craciun din ziua de azi  , ar fi sa se termine.
Stiti ,  sunt in Paris ,  oras vestit pentru povestile de dragoste eterne si pentru romantismul sau , insa in iarna asta inima unor oameni speciali pentru mine ,  s-a racit. In 23 de ani inteleg ca dragostea se diminueaza ,  ca dragostea se imparte intre copii si sot, dar am aflat si ca dragostea in tot timpul asta ,  piere.
 Un sentiment  atat de rece si chinuitor iti ia captiva inima si nu o mai lasa sa gaseasca rezolvarea. Cand in trecut iubirea rezista aflu zilnic ca acum piere ,  din motive stupide ,  puerile ,  certuri nemultumiri adunate la un loc si nediscutate de cuplu,  la un momentdat  ,  acestea devin prea mult si ii instraineaza si pe cel mai iubitor cuplu.
As vrea sa spun ca dragostea gaseste mereu o cale ,  sau poate as vrea ca sa mi se spuna asta acum ,  dar in cei 22 de ani ai mei de viata ,  nu am vazut inca destula daruire dragostei la un cuplu tanar ,  am vazut dragoste la bunicii mei ,  care nu stiau sa respire unul fara  altul ,  si poate cateva exceptii ,  insa niciunul recent.
As vrea sa spun ca in preajma acestui frumos anotimp ,  oamenii invata sa iubeasca din nou ,  dar am citit atatea postari ale unor oameni care spuneau ca nu mai simt ca e craciunul ,  si trist e ca ii inteleg perfect  ,  nu e zapada ,  oamenilor nu le mai pasa unii de altii,  sarbatorile inseamna doar certuri ,  prajiturile sunt comandate pe net ,  cadourile sunt noua metoda de ati arata grosimea portofelului...totul e atat de gri...
As vrea sa spun ca in toata atmosfera asta rece  sar putea incalzi unele inimi ,  dar ale persoanelor mele dragi,  caci leam vazut iubirea ,  am vazut si daruirea ,  dar acum nu vad decat doi oameni straini care locuiesc impreuna din necesitate.
Ce spuneti voi mai vedeti speranta ,  acolo unde nici macar cuplul nu o mai are?

Mai multe ganduri si ceva invatat azi

1000 de vise inchise intr-o valiza ascunsa sub patul meu . Atatea poze am adunat cu toate locurile grozave care le-am vizitat sau as dori sa le vizitez intr-o zi cu soare.
Ce mi sa parut cel mai frumos ,  ar fi orasul Los Angeles  ,  un oras al ingerilor ,  atat ca numele nu-i descrie atat de bine pe locuitori. Insa cumva intr-un mod ciudat , viata orasului plina de nereguli ,  agitatie si ciudatenii mi se pare atat de fascinanta. Oameni plini de imaginatie ,  locuri cu o istorie atat de vasta ,  arhitectura veche ,  si micile lacase ascunse in subteran ,  sunt un mediu perfect pentru toti iubitorii de necunoscut si aventura .
Nu pot sa spun ca acum locul in care ma aflu e un loc rau ,  insa nu are nimic palpitant. Oamenii judeca orice , pe oricine si critica tot ce este diferit de banala lor manea si muzica populara.
Inteleg fiecare cu gusturile lui insa nu imi spune nimeni pe ce muzica sa dansez sau ce sa cant . Cu atat mai putin muzica stupida fara sens ,  plina de mesaje tampite care nu le-as recomanda noii generatii de "asa aud asa fac pentru ca o pseudovedeta autohtona de la noi face acelasi lucru"  . Atentie parintilor copilasii vostri sunt in pericol, nu-i mai rasfatati cu iphone si tableta ci luatile o carte . Nui duceti in vacante scumpe mai bine iesiti impreuna prin parc si vorbiti despre viata lor. Lear prinde bine o discutie cu un om cu experienta. Asa ca facetiva treaba dragi parinti. Banii aduc fericirea dar nu creaza din odraslele voastre oameni de calitate. Ci simplu umple tara de alte progenituri alintate.

Self ...be strong

Am avut un vis ,  unul urat care se tot repeta  si numi da voie sa dorm .  Oricum  as incerca sa scap de acel cosmar ,  ramane mereu in interiorul meu , nu se sfarseste niciodata,  ba chiar devine mai urat .
  Mi-am dorit sa nu fie legat de ceva din trecut ,  miam dorit sa dau uitarii totul ,  si sa ma simt bine in casa copilariei ,  insa acum ,  parca ar fi o casa a groazei. Casa in care am avut parte de 13 ani de groaza ...iar happy moments sau pierdut printre sirurile de lacrimi imprastiate pe obrajii mei. Ati simtit vreodata o disperare atat de mare incat sa nu va lase sa dormiti? Disperarea aia in care frica va cuprinde in ghearele ei reci si nu va mai da drumul ,  si va sufoca pe rand putin cate putin? Ei bine ...asta simt ...simt ca gura mea de aer e departe de casa asta , desii e un loc frumos ,  la tara , cu aerul proaspat , peisajul frumos al unei mici livezi si o vale adanca inconjurata de copaci cu crengi lungi si solide.
  Datorita unor intamplari din trecut ,  am ramas cu sechele... desii nu am vrut sa recunosc pana acum ... am fost la un psiholog,  o buna bucata de timp defapt...a fost singura mea salvare ,  fiind sezlongul ala portocaliu si servetelele doamnei psiholog umplute de lacrimile mele in timp cemi povesteam asa zisa copilarie ,  perioada aia care as fi preferat so numesc dulce sau placuta ... pentru mine a fost un cosmar. Nu ma intelegeti gresit ,  am fost si eu copil , cu tot cu gasca de prieteni ,  jocurile etc...insa nu a durat mult . A durat 5 ani, niste amintiri dulci magnifice ... insa in vara cand aveam 5 ani jumatate ,  totul sa schimbat... o persoana foarte draga mie a trebuit sa plece ,  undeva unde durerea si boala sa nu-l incerce . A murit ...si totodata cu el sa dus si o parte din mine.  My happy part. Am simtit ca ma inec de plans,  ca nu mai pot respira .. dar mai presus de toate , ma-m simtit singura, pustiita .
Dupa ce el a plecat , la scurt timp a venit cineva si de atunci mia inceput cosmarul...aproape ca nu pot nici scrie detaliat ce , dar am sa spun cuvinte scurte ,  cei care leau experimentat sigur stiu la ce ma refer: batai ,  scandaluri, lacrimi ,  cineva sa te stranga de gat incat sa iti opreasca respiratia, ridicatul de jos ,   palmele ...iar apoi inghititul in sec ,  stersul lacrimilor si pregatitul pt o noua zi care sa te aduca mai aproape de  scaparea de cosmar. Plecatul. Am incercat si asta dar ... nu prea a mers ,  ma urmareste continuu, cosmarul apare si dispare si lasa in urma o senzatie sfasietoare,  o strangere in piept dureroasa, care te ineaca.
 Datorita psiholoagei stiu cum se numeste acum, trauma, un cuvant asa urat, speram sa nu trec prin asa ceva niciodata, dar cand am primit la finalul terapiei raspunsul ,  am aflat ca am destule de dus, sufar de depresie ,  insomnie cronica ,  anxietate ,  atacuri de panica si  paranoia.
Toate astea din cauza unui singur om ... insa nu am sai spun identitatea ,  ci doar ca e ruda cu mama.
As fi vrut sa ma fac bine ,  si am incercat , ba chiar inca incerc desii uneori mai dau gres ,  cam ca si acum cand simt strangerea aia in piept si nu pot dormi desii e aproape doua :))) . Dar candva sper sa se termine, si sa iasa soarele si pe strada mea
 Nu vreau sa ma plang dar aveam nevoie sa ma descarc, speram ,  sau sper ca cineva sa ma inteleaga. Iar daca cineva-ul acela a simtit sau simte cea ce simt eu ,  vreau sai spun ca il inteleg.
Vreau sa dau un sfat persoanelor care au trecut sau trec printr-o parte din ce am enumerat mai sus. Fiti puternici,  incercati sa nu faceti greseala sa lasati problemele sa se adune,  ele va distrug atat de tare incat e foarte greu sa mai fiti reparati. Am facut greseala asta iar acum platesc pentru ea . Si am sa platesc mult inca ,  asa ca macar vazand cea ce am scris si regasinduva macar intro parte ,  incercati sa nu faceti ce am facut eu. Incercati sa va salvati,  pentru ca la sfarsit veti realiza ca va sunteti atat cel mai bun prieten dar si cel mai mare dusman

Ce poate sti o inima

Ce poate sti...ei bine la inceput cunoaste curajul,  cand ai vrea sa faci orice fara sa te gandesti ca ai putea pati ceva sau ca teai rani , cand nu conteaza ca iti zgarii genunchii ci pur si simplu  conteaza sa faci cat mai multe lucruri , sa incerci orice.
  Mai stie si curiozitatea , cand inima vrea sa afle definitia tuturor lucruri care le simte , si pune prin intermediul vocii pune  milioane de intrebari , cu riscul de a ramane fara raspuns , sau poate ca va afla raspunsul in timp  , inima isi pastreaza curiozitatea. Isi mai pastreaza si sinceritatea , modestia , si fragilitatea mai ales.
Da inima noastra fragila ne face cele mai multe necazuri uneori. De la caldura care ne face sa o simtim cand suntem fericiti , indragostiti,  pana la tristetea  cand pierdem o persoana si durerea . Toate astea , ne fac sa realizam , cat de puternica si totusi atat de fragila ne e inima.
   Un prieten mia spus candva ca inima de la o anumita varsta incepe sa-si  piarda resursele , ca oferim atatea particele din ea atator persoane incat dupa un timp noua nu ne mai ramane nimic , iar atunci avem nevoie de un timp sa ne refacem resursele inimii.
Stiu ca aceasta postare vine dupa o pauza  lunga insa din pacate la fel cum am spus mai sus , si resursele inimii mele la un moment dat sau golit. Iar in loc de inima simteam doar un gol imens si o durere care ma coplesea.
In aceasta luna de mai  in data de 9 , acum doi ani mi-am luat adio de la persoana care ma crescut de cand eram doar un ghemotoc de fata. Un copil mititel si foarte incapatanat, si totusi  cat eram de dificila  batranica mea dulce a avut grija de mine ... imi spunea povesti, imi canta cantece , doine frumoase de dor , dar in acelasi timp ma invata cum sa ma formez ca om. Sub ochii ei am crescut , chiar si dupa ce parintii mei au plecat la munca in strainatate ea a fost acolo mereu cu o vorba buna si o imbratisare calda care sa-mi reaminteasca ca ea e acolo. Dar batranica mea s-a imbolnavit , iar ingerul ei sa o scuteasca de suferinta a luat-o intr-o seara cu el.
  De ce am numit postarea "ce stie inima" deoarece  inima e un organ al corpului extrem de important , insa desii nu am crede inima stie cand suferim , bate mai tare sau mai incet  in functie de stare  , uneori simtim ca bate atat de tare incat ne va iesii din piept  , alteori simtim cum se frange si doare atat de tare ca vom muri , alteori pur si simplu se opreste , insa pana atunci ar trebui sa stim cum sa 'ne consumam  resursele inimii' inteligent.

Pagini arse la foc de tabara

Poate toata lumea a crezut ca nu voi mai posta nimic, insa uitama iar aici pe acelasi blog , yay, poi nu stiu daca va va placea[totusi sper] ce voi scrie insa here goes nothing
  
    Din nou in cautarea aventuri poate ne aruncam prea repede cu capul inainte si uitam de principii. Da principii , acele mici chicite care le impuneau parintii cand eram mai mici. Si uite ajunsa acum la 19 ani ma intreb , oare de ce nu oi fi ascultat eu ce aveau atunci ai mei de spus. A da pentru ca eram adolescant si adolescentii sunt rebeli, asa ca vroiam sa ma alatur trendului, pfff, cand ma gandesc acum mi se pare atat de penibil, am ajuns sa ma uit in jur cu scarba la noile generatii , ce-i drept mai exista si speranta printre ei, insa majoritatea cauta popularitate, cauta sa faca orice pentru ea, si cand spun orice , ma refer CHIAR orice.                     
            Sexul a inceput sa fie ceva obijnuit, mai mult o joaca de-a "cine isi pierde virginitatea mai repede" , oki inteleg hormonii actioneaza dar chiar nu va intereseaza de corpurile vostre cand va incepeti viata sexuala la 12-14 ani?.. Fetelor viata sexuala nu-i o gluma, nu poti sa recuperezi ceva ce pierzi intro clipa de placere, iar mai tarziu regretati toate ca nu l-ati asteptat pe fat frumos cel potrivit, sau ca nu va-ti simtit speciale cand s-a intamplat. Sau serios, pentru cateva like-uri in plus te dezbraci pe facebook si stai in N pozitii cat mai "sexy"?Sau te imbeti ca porcul la 13 ani si te dai mare, felicitari ai reusit sa te faci de rusine pe net in direct si poate si reluare .Lumea ajunge o gluma, ajungem sa iubim lucruri si sa folosim oameni, serios, aici s-a ajuns? Si ne mai intrebam de ce lumea devine un iad, si avem sinucideri pe minut. Wow great job world .
        Ma uimeste lipsa de interes totusi a adultilor , oameni maturi trecuti de 30 de ani, nu mai stiu parintii sa-si educe copii si-i rasfata peste limita normalului, adica copil de scoala generala cu Iphone 5 oki este putin exagerat, dar mnah fitele sunt fite si doar cum sa nu aiba printesa lui tati ultima aparitie in materie de telefoane mobile. Daddy's girl.
     Acum le sunt recunoscatoare alor mei, frate am facut si eu o multime de lucruri cu care nu ma mandresc dar am invatat din greseli , si acum cand  am absolvit i am trecut si de bac sunt mandra sa spun ca am reusit sa realizez ceva si nu doar sa pun distractia pe primul loc sau sa incerc sa fiu populara. Popularitatea-i trecatoare, vin alte si alte persoane care vor atrage atentia si ele vor fi date la o parte pentru altele, asa e lumea, schimbatoare, dar nu trebuie sa dai in penibil sa fi acceptat, nu ai nevoie de o gasca de 30+ de persoane sa te distrezi, cand iti va fi greu vei vedea ca abia 3-4 persoane iti vor fi alaturi si apoi ce vei spune? Unde-s toti prietenii din gasca la greu? Crezi ca le pasa, hahahhaha, uite ca aparentele insala.
      Deci sincer , nu din rautate o spun dar mai acordati un moment si mai cititi o carte, aruncati la o parte revistele si machiajul si acordati-va un moment pentru a va uita in jur, incercati sa schimbati ceva in bine pentru propria voastra multumire. Lectiile invatate vor fi mai folositoare decat credeti. Nu aruncati totul in vant , caci voi ve-ti regreta mai tarziu.

Interzis

Concert, muzica , voie buna si prea multa bautura :)), daca vrei sa vezi totul in trei de ai nevoie de ea, dar sa sti al 7-lea pahar deviaza limbajul utilizat si-l face sa sune mai ceva ca portugheza, simti cum sunetul devine prietenul tau de chat, te misti pe un ritm inexistent si vezi lumea altfel, aproape prea altfel daca ala de langa tine e cel mai bun prieten care deodata arata extrem de bine si ajunge la standardele tale de simpatie:)).
Cine ar fi crezut unde poate duce un mic sarut? O simpla atingere a buzelor, poate ceva mai mult...dar asta ramane intre noi, deci shhh....! Dar totusi , Wow, cine ar crede ca arata asa bine sub tricoul ala care  nu avea forma, sub el exista forme deci, revelatia serii, si inca ceeeee forme O_O,  si cata caldura doamne, sau o fi doar cantitatea mare de alcohol? Probabil si asta dar pot sa jur ca auzeam muzica dictandu-mi miscarile, apropierea lenta atingerile fierbinti, regulile incalcate cu fiecare minut, ceva ce nu trebuia sa se intample, ceva interzis , parea atat de natural, atat de placut, si sa fim seriosi putea sa ma respinga nu? Multumesc ca nu are iubita altfel constiinta mea probabil ar fi fost plina. Ochii aia parca ma atrageau, iar eu am cedat lor. Inca simt sarutul ala  mai jos de urechea dreapta, atat de fierbinte au fost buzele lui, incat si-au intiparit caldura pe pielea mea alba. A fost placut , concertul sa terminat dar pentru noi noaptea abia incepea, nu stiu cum am ajuns la el, si nici cum am traversat holul imens pana in camera lui , dar un lucru e clar, stiu ca buzele lui nu se mai dezlipeau de ale mele, doar ca sa respire pentru inca un sarut fierbinte.
Puteam sa spun nu, doar era cineva a carui prietenie o apreciam si o doream , dar in momentul ala nimic nu parea sa conteze, chemarea trupului e mare , iar cand ai o asemenea frumusete in fata ta , cum sa-i rezisti?
Am simtit cum ma incalzesc  din ce in ce mai mult , iar inima mai ca mi se opri, la atingerea lui calda pe obrazul meu, era atat de bland , grijuliu sa nu ma raneasca.
Dimineata eram in bratele lui, el era treaz deja cand eu abia imi deschisem ochii, singurul cuvant a fost buna ciufulici, cum esti, iar eu doar am zambit. Poate a fost bine sa renuntam la prietenie pentru o noapte:P.

Cold

Ce gluma asai? Ce gluma proasta e viata, o privesc cum se scurge prin fumul de tigara din camera mea. Stau o clipa , iar apoi zambesc, alta clipa risipita, alt moment in care as fi putut face altceva, si totusi am ales sa-mi otravesc plamanii cu inca o tigara.Am privit pachetul, 15 tigari ramase acolo. Viciu , ce cuvant neplacut pentru acest obicei distrugator. Dar in viata se spune ca ai cel putin doua placeri vinovate. La mine una se pare ca e tigara, hahaha... candva credeam ca nu va ajunge sa se odihneasca intre buzele mele, si totusi ...uiteo. Fum dupa fum timpul trece acum. Picaturile de ploaie lovesc  fereastra de langa mine, "Taci , fa liniste" asta as vrea sa strig  stropilor, dar in dansul lor violent ei lovesc fereastra iar zgomotul se intensifica.
Telefonul meu suna si el, "Ah, grozav" , il ridic usor si vad scris numele lui , iar vederea mea se intetoseaza cu o amintire a zilei precedente, dar nu tine mult,...imi revin si trantesc telefonul pe pat , unde acesta in cele din urma tace. Nu e ca si cum ar avea ceva important sa-mi spuna, la urma urmei ... parca totul sa terminat ieri, cand sa lasat manevrat, utilizat ca o papusica de lemn in mainile papusarului ei. Mi-era scarba, si simteam nevoia sa vomit la vederea acelor imagini, dar cu toate astea mi-am intors spatele  si am inghitit sentimentul de gol in sec , inima mea tipa in piept, simteam ca ceva se sparge , probabil era ea. Poate ca da...dar ce-mi pasa, chipul meu trebuia sa ramana neatins de sentimente, nu aveam de gand sa-i dau satisfactie. Nu ei , nu celei care facea totul din razbunare, si nici altcuiva care astepta ca eu sa plang , sa scancesc la vazul lor. Dar mi-a iesit perfect, iar  expresia perfecta, aproape neobservebil interiorul.
Fara sa observ aceasi expresie zace acum pe chipul meu iarasi, dar simt ceva ,rece, ...oh...e doar o lacrima, tigara mea a incetat din viata, mi-a incredintat ultimul fum, iar fiinta mea plange la realizarea unui singur lucru, "Chiar sa terminat, huh?"

Change

Daca as avea timp, ti-as povesti povestea mea, dar nu ai intelegeo

Daca ar fi sa iti ofer ceva , ti-as oferi inima mea, pentru ca a ta e  inghetata,

Daca as putea visa , as vrea sa visez cu tine,

Daca as fi cu tine , as vrea sa am mai mult timp

Daca as putea intro zi sa te privesc , as picta o fotografie in sufletul meu ca sa nu te uit

Daca inima mea ar putea sa cante as vrea sa cante despre tine 

Daca ar fi sa ma indragostesc din nou as vrea sa fie tot de tine

Daca mi-ai da un raspuns , as vrea sa fie da

Daca as putea ramane , as ramane langa tine

Daca nu ar fi sa plec, as vrea sa-ti pot spune

Daca ai fi langa mine , as vrea sa ma imbratisezi strans

Iar daca sar putea sa nu-mi dai drumul

18 Years old

Yey.....Am Implinit 18 ani, wow cine ar fi crezut ca timpul trece atat de repede. Ei bine eu as fi vrut sa stea in loc. Mereu mi-am imaginat altceva cand cineva spunea cuvantul major, ma gandeam la independenta , libertate, maturitate , si responsabilitati, dar acum ca am 18 ani si o saptamana chiar am descoperit ca tot cea ce credeam nu este adevarat. Mda, e adevarat varsta te schimba, incepi sa vezi lumea altfel de cum o vedeai pana acum, dar pe langa dreptul la vot nu ai cu mai multa libertate ca pana la 18 ani. Inca depinzi de parinti iar ei iti vor aminti asta pana cand nu vei mai depinde de ei cred :)) . Toata lumea nici nu ar crede ca am 18 ani, cine ar putea spune asta cand eu arat ca un copil, mdah.. sa ti se dea varsta de 14 ani cand tu ai 18 e putin ciudat , dar intrun fel ma bucur ca nu " arat " a 18 ani. Nu simt ca sunt mai matura, inca simt cum iese copilul din mine de fiecare data cand sunt fericita, sau cum sunt nostalgica cand privesc vechile fotografi asezate in rama din camera mea, atatea amintiri, prietenii mei, familia mea, locuri pe care nu credeam vreodata ca le voi vedea.
Mda viata se pare ca eu o al naibi de aventura, iar eu am ajuns intr-un punct al vietii cand deciziile importante trebuie sa le iau eu, poate nu mereu voi avea dreptate dar cum se spune omul din greseli invata, si pana la urma sunt totusi om, iar oamenii mai fac si greseli:) , iar eu imi voi asuma greselile:). Deci da De acum se pare ca va trebui sa fiu atenta ce drum vreau sa urmez, si da... voi avea grija sa nu regret alegerea facuta, sper ca nici voi sa nu o faceti cand va veni timpul sa decideti:)

Cruel

Se numeste rautate,nesimtire, lipsa de bun simt,  sau se numeste pe scurt abuz. Am crede ca stiinta a gasit leac la aproape orice, dar se pare ca un lucru nu au descoperit.. cum sa faca monstri fara inima sa simta:-<...

Boy with blue eyes

Ce ai facut cu mine? 0.0Sincer te-as intreba  ca sa aflu raspunsul, poate azi...poate maine?.......Te zaresc si simt cum deja propozitia se formeaza pe verful limbii mele , dar cand incerc sa le rostesc, ma blochez, acele cuvinte asa bine aranjate  ai ramas prinse in spatele buzelor mele, stranse intre dinti.
   Motivul.. ..Unul simplu, ai rade de ai sti, te-am privit in ochi .. De ce trebuie sa ai ochii asa de Albastri.. ar trebui sa fie o crima sa ai ochii atat de patrunzatori ,incat sa-mi faca inima sa bata cu o asemenea putere, ... sa fie atat de intensi incat sa fie intipariti in mintea mea, incat gandurile imi zboara doar la tine ....Drace!
As vrea macar odata  sa imi deschid gura si sa scot cuvintele astea la lumina, poate ar fi simplu sa iti spun daca ai avea ochii inchisi, ce vorbesc nu ar functiona:)), dar atunci as simti ca nu esti atent la mine, la numele meu, persoana mea din carne si oase.
     Gesturi.. tradeaza fiecare miscare pe care o faci, te misti incet, firav si jur ca stralucesti cand te uiti la mine, sau poate e doar efectul soarelui asta puternic. Da! Probabil mia afectat si capul pentru ca simt cum mi se inmoaie genunchi dupa ce ai disparut.si neuronii din capul meu scaneaza deja dupa chipul tau. Esti asa timid, domane jur ca uneori pari prea inocent pentru binele propriu.
 Felicitori ai o fata de inocent si un zambet care  emana acelasi lucru.... Sa trecem la subiectul meu, cum sa vorbesc cu tine fara sa imi inghit cuvintele la fiecare litera uitandu-ma in ochii tai.
     Ma topesc , :)))sunt atat de albastri ca parca pot sa ating cerul doar privind in ei, parca ma alflu in marea cea racoroasa iar racoarea apei ma cuprinde si imi ofera un sarut rece.
 E incredibil  sa ierti o persoana de atatea ori cum te-am iertat  eu pe tine, mai intai pentru sperantele mele spulberate, apoi pentru cuvintele pe care nu leai rostit niciodata, pentru curajul care tia lipsit si in cele din urma pentru indiferenta cu care  miai raspuns la sentimente, defapt stai pentru indiferenta de care ai dat dovada, pentru ca raspunsul nu lam primit. Ai si tu poate ascuns in tine un poet , poate e la fel de discret, poate si lui ii place sa traiasca in interior si nu stie ce se ascunde in exterior:)
Dar oare ce e mai trist , ca ai niste cuvinte de exprimat sau ca nu sti cum sa le exprimi:(.?

Please remember

                   Te rog  nu incerca, nu incerca sa explici ce nu poate fi explicat, ce rost ar avea atunci? Plangi... obrajii tai sunt plini de urme de lacrimi, unele praspete iar altele vechi, as vrea sa le pot sterge asa ca incerc sami duc manuta minuscula spre obrazul tau cel umed. Dar tu te sperii , tresari si in urmatorul moment te dai doi pasi in urma, incremenesc doar ca sa incerc sa zambesc putin pentru a-ti arata ca nu ai de ce sa te temi. Inca am acea privire inghetata, dar nu din cauza reactiei tale, ci din cauza ca stiu prin ce treci. Da poate acum daca ti-as spune nu m-ai crede , dar , da... acum ceva timp eu eram cea care tresarea la cea mai mica atingere, la cel mai mic gest al unei persoane. Ma temeam, cine ma putea invinovatii?
                 Poate multi ar forma in mintea lor raspunsul , "nimeni" ei bine acel nimeni avea sa devina din gura mea cineva,  si nu doar unul, ci mai multi asemeni lui/ei. Mereu a fost asa, mereu va fi...poate va fi si mai rau, cine stie...? Ma intreb  cine oare a privit vreodata o persoana care parea trista si sa se intrebe , " Oare e bine?" ...Nu multi presupun, nu atatia cati ar trebui, nu destul incat sa aiba curajul sa intrebe .... nu destul de multi intrucat sa si reuseasca sa salveze pe cineva din agonie.
Nu-mi caut scuze , la randul meu puteam sa ajut pe mai multi, din pacate , am ajutat doar cunoscuti, dar, ma intreb mereu , oare cum de eu am fost in stare sai ascult pe ei, si sai ajut , iar altii pe mine nu?...Dar deja stiu raspunsul demult, incercam sa ajut persoanele alea pentru ca nu vroiam sa ajunga cum eram eu, sau poate mai rau. Da am fost candva genul de persoana care nu multa lume l-ar considera  okay , nup, eram mereu trista, mereu singura , mereu cu gandul la sfarsit in loc sa ma gandesc la un nou inceput,  eram singura si nimeni nu observa asta, .... parintii plecati, eu singura intrun oras mare, cu toate problemele parintilor pe capul meu, da pentru un =copil de 14 ani e destul de greu sa renunte la jocuri si sa incalte viata de adult. Dar am facut-o si pe asta, si trebuia sa urmez si regulile de adult, Fi Puternic, afiseaza o fata dura chiar daca  suferi inauntru, uita  ratiunea si gandestete doar la binele tau si al familiei tale. Si asta am facut....pana cand uitasem intr-un sfarsit cine eram, pana cand uitasem sa zambesc , pana cand uitasem de mine.
    Dar eu am avut noroc, Se pare ca un inger a avut grija sa-mi reaminteasca ca nu e necesar sa fiu adult in trup de copil, mi-a demonstrat ca e ok sa plangi cand e prea mult, mia aratat ca e ok sa lasi un prieten sa te consoleze cu o imbratisare.
Asa ca si eu Spunanduti tie asta, nu am sa renunt pana nu am sa vad lacrimile alea sterse, nu am sa renunt pana nu am sa vad  ca "iti amintesti " ca inca esti om.
   Lumea nu are sens, si uneori simtim ca suntem prea mici ca sa luptam sa o facem mai buna, dar daca mai multi oameni mici se aduna la un loc, Vor fi ceva mai mare:) .
Cu Drag Andra

Don't forget the angel you are inside

De ce? De ce mereu incerci sa te distrugi in halul asta? Suferi, plangi , te dqai cu capul de pereti incercand sa scoti afara disperarea care o simti inauntru, dar la ce bun?La ce bun cand dupa toate incercarile astea tot te simti la fel de mizerabil si neputincios? Opreste-te , nu vezi ca incetul cu incetul mori? Uitate in oglinda!Te vezi? Esti minunat, esti superb si nu vrei sa realizezi, ce conteaza ca ei nu vad? Ce conteaza ca ei nu te accepta , si nu vad mai departe de aparente, ei nu conteaza, ei vad in tine rivalul perfect, ei vad in tine tinta rautatilor  din mintea lor. Nu-i lasa sa te distruga, tu nu te vezi , dar eu te vad, vad in tine omul ala prostut care a ajutat  batrana  sa treaca trecerea fara sa ceara ceva in schimb, te vad zilnic cum ajuti atata lume, le daruiesti un zambet atat de bland , ii asculti si nu le ceri sa te asculte si ei, afisezi mereu imaginea asta dura si puternica. Inceteaza , nu vezi te frangi in mi de bucati , totul in jurul tau pare  sa se destrame, iar tu inca mai afisezi imaginea aia ?
De ce , te intreb continuu de ce, cand tu dai totul pe ei ei nu dau doi bani pe tine, de ce nu ceri ajutor?Nu esti singura, nu mai indeparta pe toata lumea de langa tine, la ce bun sa fi un inger cu toata lumea daca tu defapt traiesti zilnic un iad?
Te rog , nu mai zambi, ai tot dreptul sa plangi, ai tot dreptul sa fi ascultata, ai tot dreptul la o imbratisare calda, nu trebuia sa fie asa, de ce nu crezi cuvintele blande, de ce ii crezi pe ei, ei nu te stiu, noi te stim! Noi suntem aia care vor sa protejeze zambetul tau bland, noi vrem sa te ajutam, dar doar daca ne lasi. Nu poti sa duci un razboi cand esti singur, nu poti sa invingi de unul singur cand tu esti asa slabit. Dar impreuna vom reusi, doar te rog sa mai faci ceva, nu iti cer mult, stiu ca totul devine greu pentru tine zilnic asa ca cea ce iti cer eu e simplu , doar " Nu Uita" ca nu esti singura.
P.s -Aceasta postare se mai afla pe un blog tot al meu :) sper sa va placa.

Invata-ma sa traiesc

As vrea sa strig, dar pot?...As vrea sa stiu, dar se pare ca nu gasesc raspunsul, as vrea sa invat, si totusi nu cred ca vreau, dar defapt ce vreau sa invat? Primii pasi....nu, aia ia-m invatat cand eram mica , cu sa vorbesc?...Sa intamplat demult ...chiar, oare ce vreau defapt, poate sa inteleg. Sa inteleg de ce doare  dupa  ce lasi in urma o persoana pe care obijnuiai sa o iubesti,  de ce  cand te trezesti in casa perfecta  daca esti singur te simti trist , de ce  cand ai totul simti ca defapt nu ai nimic, si de ce cand ar trebui sa traiesti  tu defapt nu vrei, ai vrea o vacanta poate, o excursie undeva unde nimeni nu iti stie numele, un loc unde nu trebuie sa iei decizii , stiti o vorba spune " Nu e ca am trait prea mult , ci ca nu am trait destul ".
Dar daca e asa, atunci de ce te simti asa uneori? Sti sentimentul nu? E acela ca ai vrea sa dori, si sa nu te mai trezesti niciodata, doar sa dormi si sa uiti totul, suferinta, tristete,  nedreptate, sa le lasi pe toate sa dispara incet , sa se inece in oceanul uitarii.
Poate pentru ca unii inca nu am invatat cum e sa traiesti cu adevarat, iar din cauza asta incercam sa ne orientam dupa un model, adultul cu viata perfecta, o iagine in amsamblu a ce am vrea noi sa fim, un vis, o speranta, dar totusi.. nu mereu e asa cum credem, asa ca poate ar trebui  sa lasam doar timpul sa treaca si sa lasam evenimentele sa vina de la sine , fara sa cautam un odel perfect:).

Pierdut in timp

Azi dimineata stateam pe balcon, simteam nevoia sa-mi scot gandurile la aerisit, sau poate ..poate doar trebuia sa am timpul ala singura, fara mama care sa ma bata la cap , fara soramea , fara tata, doar eu, singura in spatiul ala mic. Nu trebuia sa fie un spatiu mare, era de ajuns sa fiu doar eu in el si imi convenea, pentru ca asa puteam sa ma aud gandind, sunt multe care mi-au trecut prin gand, inceperea unui nou an scolar, apropierea de Bac , si cu venirea acestuia si alegerea unei facultati, . tin sa precizez ca trec in clasa a 11-a, si mai am putin timp de gandire. Ma-m mai gandit la ceva, la faptul ca am sa implinesc curand 18 ani, intr-un fel mie teama, ma asteptam sa fie altfel, ma asteptam sa fiu fericita, doar ma asteapta majoratul petrecerea, independenta. Mda...independenta, libertatea ha?...Nu ma ...simt...libera cum sa o spun?...Cum poate un om blocat de intrun singur loc  sa se numeasca independent?

Presupun ca ..nu prea poate:-?....As fi vrut ca pana la 18 ani sa realizez atatea, dar am realizat atat de putine, aveam atatea vise si majoritatea s-au spulberat unul dupa altul, ...inca o zi ha?....Cat de repede trec, una dupa alta, ... uneori ma intreb oare cum ar fi daca am putea sa oprim timpul, sa ramanem copi pe vecie? 

Dar in timp ce ma gandesc la asta am mai realizat ceva, iar am pierdut alt timp alte secunde pretioase in care as fi putut face ceva poate mai folositor dupa cum ar spune mama. Asa ca lasasta pe alta data. Bye Bye

Zambeste,

Zambeste azi, zambeste pentru ca prin zambetul tau nimeni nu va realiza ce ascunzi inauntrul tau. Poate e mai greu sa iti exprimi uneori fericirea, sau e greu sa faci o persoana sa te inteleaga dar zambind poti sa ii areti chiar si ce fel de persoana esti. Daca zambesti un zambet de copil si sincer  toti vor sti ca esti un suflet aventuros, copilaros caruia ii place sa se distreze si sa lase lacrimile si sa le dea la schimb cu zambete:).
Da , nu poti pretinde ca nu exista momente triste, pentru ca se intampla, mai esti ranit, mai exista si parti rele, dar conteaza ca dupa ce ele trec, tu sa fi in stare sa zambesti iarasi:).
Poate atunci va fi mai usor sa treci peste  tot ce in trecut sau prezent doare. Dar nu te preface ca nu au existat, fi constient de ele , si lasa timpul sa le vindece:).

How to love

         Ai avut multe momente cand te-ai intrebat "oare asta e iubirea?", " Oare asa e sa iubesti?".Probabil nu ai aflat niciodata raspunsul, hehe...sau poate l-ai invatat si nu sti.De exemplu , iti mai amintesti cand erai trista si stateai privind in departare daca cuiva ii pasa ca tu suferi, iar in momentul urmator cineva venea la tine te lua in brate si iti spunea acele cuvinte care iti consolau inima ranita?Sau iti mai amintesti primul sarut? Tremurai de frica si emotie, sentimentele pareau sa iasa chiar si prin porii tai, senzatia calda peste buzele tale reci cand  sa intamplat?Iti mai amintesti?
Sau poate  dorul acela cand la sfarsitul unui an de scoala venea timpul despartirii de colegii tai, de prietenii tai...Totul ..Asta inseamna sa iubesti, priveste in jur, daca nu sti sa iubesti , ....priveste in jurul tau, si cu siguranta daca privesti atent vei invata sa iubesti cu adevarat.
Poate mai exista momente cand iubirea nu dureaza pentru totdeauna , dar de ranile iubiri  , se ocupa timpul sa le vindece, doar sa-i permiti:) . Asa ca  nu cauta iubirea, las-o sa vina de la sine.Si ofera la randul tau iubire, te va ajuta sa o primesti si tu la randul tau inapoi.
Deci zambeste, si invata   "Cum sa iubesti"
Cu drag Andru