miercuri, 23 decembrie 2015

I've seen love dying before Christmas

Ati crezut ca e o postare fericita ,  ei bine nu e , cu tot craciunul si spiritul lui ,  cred ca singura mea dorinta de craciun din ziua de azi  , ar fi sa se termine.
Stiti ,  sunt in Paris ,  oras vestit pentru povestile de dragoste eterne si pentru romantismul sau , insa in iarna asta inima unor oameni speciali pentru mine ,  s-a racit. In 23 de ani inteleg ca dragostea se diminueaza ,  ca dragostea se imparte intre copii si sot, dar am aflat si ca dragostea in tot timpul asta ,  piere.
 Un sentiment  atat de rece si chinuitor iti ia captiva inima si nu o mai lasa sa gaseasca rezolvarea. Cand in trecut iubirea rezista aflu zilnic ca acum piere ,  din motive stupide ,  puerile ,  certuri nemultumiri adunate la un loc si nediscutate de cuplu,  la un momentdat  ,  acestea devin prea mult si ii instraineaza si pe cel mai iubitor cuplu.
As vrea sa spun ca dragostea gaseste mereu o cale ,  sau poate as vrea ca sa mi se spuna asta acum ,  dar in cei 22 de ani ai mei de viata ,  nu am vazut inca destula daruire dragostei la un cuplu tanar ,  am vazut dragoste la bunicii mei ,  care nu stiau sa respire unul fara  altul ,  si poate cateva exceptii ,  insa niciunul recent.
As vrea sa spun ca in preajma acestui frumos anotimp ,  oamenii invata sa iubeasca din nou ,  dar am citit atatea postari ale unor oameni care spuneau ca nu mai simt ca e craciunul ,  si trist e ca ii inteleg perfect  ,  nu e zapada ,  oamenilor nu le mai pasa unii de altii,  sarbatorile inseamna doar certuri ,  prajiturile sunt comandate pe net ,  cadourile sunt noua metoda de ati arata grosimea portofelului...totul e atat de gri...
As vrea sa spun ca in toata atmosfera asta rece  sar putea incalzi unele inimi ,  dar ale persoanelor mele dragi,  caci leam vazut iubirea ,  am vazut si daruirea ,  dar acum nu vad decat doi oameni straini care locuiesc impreuna din necesitate.
Ce spuneti voi mai vedeti speranta ,  acolo unde nici macar cuplul nu o mai are?

vineri, 14 august 2015

Mai multe ganduri si ceva invatat azi

1000 de vise inchise intr-o valiza ascunsa sub patul meu . Atatea poze am adunat cu toate locurile grozave care le-am vizitat sau as dori sa le vizitez intr-o zi cu soare.
Ce mi sa parut cel mai frumos ,  ar fi orasul Los Angeles  ,  un oras al ingerilor ,  atat ca numele nu-i descrie atat de bine pe locuitori. Insa cumva intr-un mod ciudat , viata orasului plina de nereguli ,  agitatie si ciudatenii mi se pare atat de fascinanta. Oameni plini de imaginatie ,  locuri cu o istorie atat de vasta ,  arhitectura veche ,  si micile lacase ascunse in subteran ,  sunt un mediu perfect pentru toti iubitorii de necunoscut si aventura .
Nu pot sa spun ca acum locul in care ma aflu e un loc rau ,  insa nu are nimic palpitant. Oamenii judeca orice , pe oricine si critica tot ce este diferit de banala lor manea si muzica populara.
Inteleg fiecare cu gusturile lui insa nu imi spune nimeni pe ce muzica sa dansez sau ce sa cant . Cu atat mai putin muzica stupida fara sens ,  plina de mesaje tampite care nu le-as recomanda noii generatii de "asa aud asa fac pentru ca o pseudovedeta autohtona de la noi face acelasi lucru"  . Atentie parintilor copilasii vostri sunt in pericol, nu-i mai rasfatati cu iphone si tableta ci luatile o carte . Nui duceti in vacante scumpe mai bine iesiti impreuna prin parc si vorbiti despre viata lor. Lear prinde bine o discutie cu un om cu experienta. Asa ca facetiva treaba dragi parinti. Banii aduc fericirea dar nu creaza din odraslele voastre oameni de calitate. Ci simplu umple tara de alte progenituri alintate.


joi, 6 august 2015

Self ...be strong

Am avut un vis ,  unul urat care se tot repeta  si numi da voie sa dorm .  Oricum  as incerca sa scap de acel cosmar ,  ramane mereu in interiorul meu , nu se sfarseste niciodata,  ba chiar devine mai urat .
  Mi-am dorit sa nu fie legat de ceva din trecut ,  miam dorit sa dau uitarii totul ,  si sa ma simt bine in casa copilariei ,  insa acum ,  parca ar fi o casa a groazei. Casa in care am avut parte de 13 ani de groaza ...iar happy moments sau pierdut printre sirurile de lacrimi imprastiate pe obrajii mei. Ati simtit vreodata o disperare atat de mare incat sa nu va lase sa dormiti? Disperarea aia in care frica va cuprinde in ghearele ei reci si nu va mai da drumul ,  si va sufoca pe rand putin cate putin? Ei bine ...asta simt ...simt ca gura mea de aer e departe de casa asta , desii e un loc frumos ,  la tara , cu aerul proaspat , peisajul frumos al unei mici livezi si o vale adanca inconjurata de copaci cu crengi lungi si solide.
  Datorita unor intamplari din trecut ,  am ramas cu sechele... desii nu am vrut sa recunosc pana acum ... am fost la un psiholog,  o buna bucata de timp defapt...a fost singura mea salvare ,  fiind sezlongul ala portocaliu si servetelele doamnei psiholog umplute de lacrimile mele in timp cemi povesteam asa zisa copilarie ,  perioada aia care as fi preferat so numesc dulce sau placuta ... pentru mine a fost un cosmar. Nu ma intelegeti gresit ,  am fost si eu copil , cu tot cu gasca de prieteni ,  jocurile etc...insa nu a durat mult . A durat 5 ani, niste amintiri dulci magnifice ... insa in vara cand aveam 5 ani jumatate ,  totul sa schimbat... o persoana foarte draga mie a trebuit sa plece ,  undeva unde durerea si boala sa nu-l incerce . A murit ...si totodata cu el sa dus si o parte din mine.  My happy part. Am simtit ca ma inec de plans,  ca nu mai pot respira .. dar mai presus de toate , ma-m simtit singura, pustiita .
Dupa ce el a plecat , la scurt timp a venit cineva si de atunci mia inceput cosmarul...aproape ca nu pot nici scrie detaliat ce , dar am sa spun cuvinte scurte ,  cei care leau experimentat sigur stiu la ce ma refer: batai ,  scandaluri, lacrimi ,  cineva sa te stranga de gat incat sa iti opreasca respiratia, ridicatul de jos ,   palmele ...iar apoi inghititul in sec ,  stersul lacrimilor si pregatitul pt o noua zi care sa te aduca mai aproape de  scaparea de cosmar. Plecatul. Am incercat si asta dar ... nu prea a mers ,  ma urmareste continuu, cosmarul apare si dispare si lasa in urma o senzatie sfasietoare,  o strangere in piept dureroasa, care te ineaca.
 Datorita psiholoagei stiu cum se numeste acum, trauma, un cuvant asa urat, speram sa nu trec prin asa ceva niciodata, dar cand am primit la finalul terapiei raspunsul ,  am aflat ca am destule de dus, sufar de depresie ,  insomnie cronica ,  anxietate ,  atacuri de panica si  paranoia.
Toate astea din cauza unui singur om ... insa nu am sai spun identitatea ,  ci doar ca e ruda cu mama.
As fi vrut sa ma fac bine ,  si am incercat , ba chiar inca incerc desii uneori mai dau gres ,  cam ca si acum cand simt strangerea aia in piept si nu pot dormi desii e aproape doua :))) . Dar candva sper sa se termine, si sa iasa soarele si pe strada mea
 Nu vreau sa ma plang dar aveam nevoie sa ma descarc, speram ,  sau sper ca cineva sa ma inteleaga. Iar daca cineva-ul acela a simtit sau simte cea ce simt eu ,  vreau sai spun ca il inteleg.
Vreau sa dau un sfat persoanelor care au trecut sau trec printr-o parte din ce am enumerat mai sus. Fiti puternici,  incercati sa nu faceti greseala sa lasati problemele sa se adune,  ele va distrug atat de tare incat e foarte greu sa mai fiti reparati. Am facut greseala asta iar acum platesc pentru ea . Si am sa platesc mult inca ,  asa ca macar vazand cea ce am scris si regasinduva macar intro parte ,  incercati sa nu faceti ce am facut eu. Incercati sa va salvati,  pentru ca la sfarsit veti realiza ca va sunteti atat cel mai bun prieten dar si cel mai mare dusman

vineri, 1 mai 2015

Ce poate sti o inima

Ce poate sti...ei bine la inceput cunoaste curajul,  cand ai vrea sa faci orice fara sa te gandesti ca ai putea pati ceva sau ca teai rani , cand nu conteaza ca iti zgarii genunchii ci pur si simplu  conteaza sa faci cat mai multe lucruri , sa incerci orice.
  Mai stie si curiozitatea , cand inima vrea sa afle definitia tuturor lucruri care le simte , si pune prin intermediul vocii pune  milioane de intrebari , cu riscul de a ramane fara raspuns , sau poate ca va afla raspunsul in timp  , inima isi pastreaza curiozitatea. Isi mai pastreaza si sinceritatea , modestia , si fragilitatea mai ales.
Da inima noastra fragila ne face cele mai multe necazuri uneori. De la caldura care ne face sa o simtim cand suntem fericiti , indragostiti,  pana la tristetea  cand pierdem o persoana si durerea . Toate astea , ne fac sa realizam , cat de puternica si totusi atat de fragila ne e inima.
   Un prieten mia spus candva ca inima de la o anumita varsta incepe sa-si  piarda resursele , ca oferim atatea particele din ea atator persoane incat dupa un timp noua nu ne mai ramane nimic , iar atunci avem nevoie de un timp sa ne refacem resursele inimii.
Stiu ca aceasta postare vine dupa o pauza  lunga insa din pacate la fel cum am spus mai sus , si resursele inimii mele la un moment dat sau golit. Iar in loc de inima simteam doar un gol imens si o durere care ma coplesea.
In aceasta luna de mai  in data de 9 , acum doi ani mi-am luat adio de la persoana care ma crescut de cand eram doar un ghemotoc de fata. Un copil mititel si foarte incapatanat, si totusi  cat eram de dificila  batranica mea dulce a avut grija de mine ... imi spunea povesti, imi canta cantece , doine frumoase de dor , dar in acelasi timp ma invata cum sa ma formez ca om. Sub ochii ei am crescut , chiar si dupa ce parintii mei au plecat la munca in strainatate ea a fost acolo mereu cu o vorba buna si o imbratisare calda care sa-mi reaminteasca ca ea e acolo. Dar batranica mea s-a imbolnavit , iar ingerul ei sa o scuteasca de suferinta a luat-o intr-o seara cu el.
  De ce am numit postarea "ce stie inima" deoarece  inima e un organ al corpului extrem de important , insa desii nu am crede inima stie cand suferim , bate mai tare sau mai incet  in functie de stare  , uneori simtim ca bate atat de tare incat ne va iesii din piept  , alteori simtim cum se frange si doare atat de tare ca vom muri , alteori pur si simplu se opreste , insa pana atunci ar trebui sa stim cum sa 'ne consumam  resursele inimii' inteligent.

luni, 15 iulie 2013

Pagini arse la foc de tabara

Poate toata lumea a crezut ca nu voi mai posta nimic, insa uitama iar aici pe acelasi blog , yay, poi nu stiu daca va va placea[totusi sper] ce voi scrie insa here goes nothing
  
    Din nou in cautarea aventuri poate ne aruncam prea repede cu capul inainte si uitam de principii. Da principii , acele mici chicite care le impuneau parintii cand eram mai mici. Si uite ajunsa acum la 19 ani ma intreb , oare de ce nu oi fi ascultat eu ce aveau atunci ai mei de spus. A da pentru ca eram adolescant si adolescentii sunt rebeli, asa ca vroiam sa ma alatur trendului, pfff, cand ma gandesc acum mi se pare atat de penibil, am ajuns sa ma uit in jur cu scarba la noile generatii , ce-i drept mai exista si speranta printre ei, insa majoritatea cauta popularitate, cauta sa faca orice pentru ea, si cand spun orice , ma refer CHIAR orice.                     
            Sexul a inceput sa fie ceva obijnuit, mai mult o joaca de-a "cine isi pierde virginitatea mai repede" , oki inteleg hormonii actioneaza dar chiar nu va intereseaza de corpurile vostre cand va incepeti viata sexuala la 12-14 ani?.. Fetelor viata sexuala nu-i o gluma, nu poti sa recuperezi ceva ce pierzi intro clipa de placere, iar mai tarziu regretati toate ca nu l-ati asteptat pe fat frumos cel potrivit, sau ca nu va-ti simtit speciale cand s-a intamplat. Sau serios, pentru cateva like-uri in plus te dezbraci pe facebook si stai in N pozitii cat mai "sexy"?Sau te imbeti ca porcul la 13 ani si te dai mare, felicitari ai reusit sa te faci de rusine pe net in direct si poate si reluare .Lumea ajunge o gluma, ajungem sa iubim lucruri si sa folosim oameni, serios, aici s-a ajuns? Si ne mai intrebam de ce lumea devine un iad, si avem sinucideri pe minut. Wow great job world .
        Ma uimeste lipsa de interes totusi a adultilor , oameni maturi trecuti de 30 de ani, nu mai stiu parintii sa-si educe copii si-i rasfata peste limita normalului, adica copil de scoala generala cu Iphone 5 oki este putin exagerat, dar mnah fitele sunt fite si doar cum sa nu aiba printesa lui tati ultima aparitie in materie de telefoane mobile. Daddy's girl.
     Acum le sunt recunoscatoare alor mei, frate am facut si eu o multime de lucruri cu care nu ma mandresc dar am invatat din greseli , si acum cand  am absolvit i am trecut si de bac sunt mandra sa spun ca am reusit sa realizez ceva si nu doar sa pun distractia pe primul loc sau sa incerc sa fiu populara. Popularitatea-i trecatoare, vin alte si alte persoane care vor atrage atentia si ele vor fi date la o parte pentru altele, asa e lumea, schimbatoare, dar nu trebuie sa dai in penibil sa fi acceptat, nu ai nevoie de o gasca de 30+ de persoane sa te distrezi, cand iti va fi greu vei vedea ca abia 3-4 persoane iti vor fi alaturi si apoi ce vei spune? Unde-s toti prietenii din gasca la greu? Crezi ca le pasa, hahahhaha, uite ca aparentele insala.
      Deci sincer , nu din rautate o spun dar mai acordati un moment si mai cititi o carte, aruncati la o parte revistele si machiajul si acordati-va un moment pentru a va uita in jur, incercati sa schimbati ceva in bine pentru propria voastra multumire. Lectiile invatate vor fi mai folositoare decat credeti. Nu aruncati totul in vant , caci voi ve-ti regreta mai tarziu.

marți, 3 iulie 2012

Interzis





Concert, muzica , voie buna si prea multa bautura :)), daca vrei sa vezi totul in trei de ai nevoie de ea, dar sa sti al 7-lea pahar deviaza limbajul utilizat si-l face sa sune mai ceva ca portugheza, simti cum sunetul devine prietenul tau de chat, te misti pe un ritm inexistent si vezi lumea altfel, aproape prea altfel daca ala de langa tine e cel mai bun prieten care deodata arata extrem de bine si ajunge la standardele tale de simpatie:)).
Cine ar fi crezut unde poate duce un mic sarut? O simpla atingere a buzelor, poate ceva mai mult...dar asta ramane intre noi, deci shhh....! Dar totusi , Wow, cine ar crede ca arata asa bine sub tricoul ala care  nu avea forma, sub el exista forme deci, revelatia serii, si inca ceeeee forme O_O,  si cata caldura doamne, sau o fi doar cantitatea mare de alcohol? Probabil si asta dar pot sa jur ca auzeam muzica dictandu-mi miscarile, apropierea lenta atingerile fierbinti, regulile incalcate cu fiecare minut, ceva ce nu trebuia sa se intample, ceva interzis , parea atat de natural, atat de placut, si sa fim seriosi putea sa ma respinga nu? Multumesc ca nu are iubita altfel constiinta mea probabil ar fi fost plina. Ochii aia parca ma atrageau, iar eu am cedat lor. Inca simt sarutul ala  mai jos de urechea dreapta, atat de fierbinte au fost buzele lui, incat si-au intiparit caldura pe pielea mea alba. A fost placut , concertul sa terminat dar pentru noi noaptea abia incepea, nu stiu cum am ajuns la el, si nici cum am traversat holul imens pana in camera lui , dar un lucru e clar, stiu ca buzele lui nu se mai dezlipeau de ale mele, doar ca sa respire pentru inca un sarut fierbinte.
Puteam sa spun nu, doar era cineva a carui prietenie o apreciam si o doream , dar in momentul ala nimic nu parea sa conteze, chemarea trupului e mare , iar cand ai o asemenea frumusete in fata ta , cum sa-i rezisti?
Am simtit cum ma incalzesc  din ce in ce mai mult , iar inima mai ca mi se opri, la atingerea lui calda pe obrazul meu, era atat de bland , grijuliu sa nu ma raneasca.
Dimineata eram in bratele lui, el era treaz deja cand eu abia imi deschisem ochii, singurul cuvant a fost buna ciufulici, cum esti, iar eu doar am zambit. Poate a fost bine sa renuntam la prietenie pentru o noapte:P.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Cold

Ce gluma asai? Ce gluma proasta e viata, o privesc cum se scurge prin fumul de tigara din camera mea. Stau o clipa , iar apoi zambesc, alta clipa risipita, alt moment in care as fi putut face altceva, si totusi am ales sa-mi otravesc plamanii cu inca o tigara.Am privit pachetul, 15 tigari ramase acolo. Viciu , ce cuvant neplacut pentru acest obicei distrugator. Dar in viata se spune ca ai cel putin doua placeri vinovate. La mine una se pare ca e tigara, hahaha... candva credeam ca nu va ajunge sa se odihneasca intre buzele mele, si totusi ...uiteo. Fum dupa fum timpul trece acum. Picaturile de ploaie lovesc  fereastra de langa mine, "Taci , fa liniste" asta as vrea sa strig  stropilor, dar in dansul lor violent ei lovesc fereastra iar zgomotul se intensifica.
Telefonul meu suna si el, "Ah, grozav" , il ridic usor si vad scris numele lui , iar vederea mea se intetoseaza cu o amintire a zilei precedente, dar nu tine mult,...imi revin si trantesc telefonul pe pat , unde acesta in cele din urma tace. Nu e ca si cum ar avea ceva important sa-mi spuna, la urma urmei ... parca totul sa terminat ieri, cand sa lasat manevrat, utilizat ca o papusica de lemn in mainile papusarului ei. Mi-era scarba, si simteam nevoia sa vomit la vederea acelor imagini, dar cu toate astea mi-am intors spatele  si am inghitit sentimentul de gol in sec , inima mea tipa in piept, simteam ca ceva se sparge , probabil era ea. Poate ca da...dar ce-mi pasa, chipul meu trebuia sa ramana neatins de sentimente, nu aveam de gand sa-i dau satisfactie. Nu ei , nu celei care facea totul din razbunare, si nici altcuiva care astepta ca eu sa plang , sa scancesc la vazul lor. Dar mi-a iesit perfect, iar  expresia perfecta, aproape neobservebil interiorul.
Fara sa observ aceasi expresie zace acum pe chipul meu iarasi, dar simt ceva ,rece, ...oh...e doar o lacrima, tigara mea a incetat din viata, mi-a incredintat ultimul fum, iar fiinta mea plange la realizarea unui singur lucru, "Chiar sa terminat, huh?"