Change

Daca as avea timp, ti-as povesti povestea mea, dar nu ai intelegeo

Daca ar fi sa iti ofer ceva , ti-as oferi inima mea, pentru ca a ta e  inghetata,

Daca as putea visa , as vrea sa visez cu tine,

Daca as fi cu tine , as vrea sa am mai mult timp

Daca as putea intro zi sa te privesc , as picta o fotografie in sufletul meu ca sa nu te uit

Daca inima mea ar putea sa cante as vrea sa cante despre tine 

Daca ar fi sa ma indragostesc din nou as vrea sa fie tot de tine

Daca mi-ai da un raspuns , as vrea sa fie da

Daca as putea ramane , as ramane langa tine

Daca nu ar fi sa plec, as vrea sa-ti pot spune

Daca ai fi langa mine , as vrea sa ma imbratisezi strans

Iar daca sar putea sa nu-mi dai drumul

18 Years old

Yey.....Am Implinit 18 ani, wow cine ar fi crezut ca timpul trece atat de repede. Ei bine eu as fi vrut sa stea in loc. Mereu mi-am imaginat altceva cand cineva spunea cuvantul major, ma gandeam la independenta , libertate, maturitate , si responsabilitati, dar acum ca am 18 ani si o saptamana chiar am descoperit ca tot cea ce credeam nu este adevarat. Mda, e adevarat varsta te schimba, incepi sa vezi lumea altfel de cum o vedeai pana acum, dar pe langa dreptul la vot nu ai cu mai multa libertate ca pana la 18 ani. Inca depinzi de parinti iar ei iti vor aminti asta pana cand nu vei mai depinde de ei cred :)) . Toata lumea nici nu ar crede ca am 18 ani, cine ar putea spune asta cand eu arat ca un copil, mdah.. sa ti se dea varsta de 14 ani cand tu ai 18 e putin ciudat , dar intrun fel ma bucur ca nu " arat " a 18 ani. Nu simt ca sunt mai matura, inca simt cum iese copilul din mine de fiecare data cand sunt fericita, sau cum sunt nostalgica cand privesc vechile fotografi asezate in rama din camera mea, atatea amintiri, prietenii mei, familia mea, locuri pe care nu credeam vreodata ca le voi vedea.
Mda viata se pare ca eu o al naibi de aventura, iar eu am ajuns intr-un punct al vietii cand deciziile importante trebuie sa le iau eu, poate nu mereu voi avea dreptate dar cum se spune omul din greseli invata, si pana la urma sunt totusi om, iar oamenii mai fac si greseli:) , iar eu imi voi asuma greselile:). Deci da De acum se pare ca va trebui sa fiu atenta ce drum vreau sa urmez, si da... voi avea grija sa nu regret alegerea facuta, sper ca nici voi sa nu o faceti cand va veni timpul sa decideti:)

Cruel

Se numeste rautate,nesimtire, lipsa de bun simt,  sau se numeste pe scurt abuz. Am crede ca stiinta a gasit leac la aproape orice, dar se pare ca un lucru nu au descoperit.. cum sa faca monstri fara inima sa simta:-<...

Boy with blue eyes

Ce ai facut cu mine? 0.0Sincer te-as intreba  ca sa aflu raspunsul, poate azi...poate maine?.......Te zaresc si simt cum deja propozitia se formeaza pe verful limbii mele , dar cand incerc sa le rostesc, ma blochez, acele cuvinte asa bine aranjate  ai ramas prinse in spatele buzelor mele, stranse intre dinti.
   Motivul.. ..Unul simplu, ai rade de ai sti, te-am privit in ochi .. De ce trebuie sa ai ochii asa de Albastri.. ar trebui sa fie o crima sa ai ochii atat de patrunzatori ,incat sa-mi faca inima sa bata cu o asemenea putere, ... sa fie atat de intensi incat sa fie intipariti in mintea mea, incat gandurile imi zboara doar la tine ....Drace!
As vrea macar odata  sa imi deschid gura si sa scot cuvintele astea la lumina, poate ar fi simplu sa iti spun daca ai avea ochii inchisi, ce vorbesc nu ar functiona:)), dar atunci as simti ca nu esti atent la mine, la numele meu, persoana mea din carne si oase.
     Gesturi.. tradeaza fiecare miscare pe care o faci, te misti incet, firav si jur ca stralucesti cand te uiti la mine, sau poate e doar efectul soarelui asta puternic. Da! Probabil mia afectat si capul pentru ca simt cum mi se inmoaie genunchi dupa ce ai disparut.si neuronii din capul meu scaneaza deja dupa chipul tau. Esti asa timid, domane jur ca uneori pari prea inocent pentru binele propriu.
 Felicitori ai o fata de inocent si un zambet care  emana acelasi lucru.... Sa trecem la subiectul meu, cum sa vorbesc cu tine fara sa imi inghit cuvintele la fiecare litera uitandu-ma in ochii tai.
     Ma topesc , :)))sunt atat de albastri ca parca pot sa ating cerul doar privind in ei, parca ma alflu in marea cea racoroasa iar racoarea apei ma cuprinde si imi ofera un sarut rece.
 E incredibil  sa ierti o persoana de atatea ori cum te-am iertat  eu pe tine, mai intai pentru sperantele mele spulberate, apoi pentru cuvintele pe care nu leai rostit niciodata, pentru curajul care tia lipsit si in cele din urma pentru indiferenta cu care  miai raspuns la sentimente, defapt stai pentru indiferenta de care ai dat dovada, pentru ca raspunsul nu lam primit. Ai si tu poate ascuns in tine un poet , poate e la fel de discret, poate si lui ii place sa traiasca in interior si nu stie ce se ascunde in exterior:)
Dar oare ce e mai trist , ca ai niste cuvinte de exprimat sau ca nu sti cum sa le exprimi:(.?

Please remember

                   Te rog  nu incerca, nu incerca sa explici ce nu poate fi explicat, ce rost ar avea atunci? Plangi... obrajii tai sunt plini de urme de lacrimi, unele praspete iar altele vechi, as vrea sa le pot sterge asa ca incerc sami duc manuta minuscula spre obrazul tau cel umed. Dar tu te sperii , tresari si in urmatorul moment te dai doi pasi in urma, incremenesc doar ca sa incerc sa zambesc putin pentru a-ti arata ca nu ai de ce sa te temi. Inca am acea privire inghetata, dar nu din cauza reactiei tale, ci din cauza ca stiu prin ce treci. Da poate acum daca ti-as spune nu m-ai crede , dar , da... acum ceva timp eu eram cea care tresarea la cea mai mica atingere, la cel mai mic gest al unei persoane. Ma temeam, cine ma putea invinovatii?
                 Poate multi ar forma in mintea lor raspunsul , "nimeni" ei bine acel nimeni avea sa devina din gura mea cineva,  si nu doar unul, ci mai multi asemeni lui/ei. Mereu a fost asa, mereu va fi...poate va fi si mai rau, cine stie...? Ma intreb  cine oare a privit vreodata o persoana care parea trista si sa se intrebe , " Oare e bine?" ...Nu multi presupun, nu atatia cati ar trebui, nu destul incat sa aiba curajul sa intrebe .... nu destul de multi intrucat sa si reuseasca sa salveze pe cineva din agonie.
Nu-mi caut scuze , la randul meu puteam sa ajut pe mai multi, din pacate , am ajutat doar cunoscuti, dar, ma intreb mereu , oare cum de eu am fost in stare sai ascult pe ei, si sai ajut , iar altii pe mine nu?...Dar deja stiu raspunsul demult, incercam sa ajut persoanele alea pentru ca nu vroiam sa ajunga cum eram eu, sau poate mai rau. Da am fost candva genul de persoana care nu multa lume l-ar considera  okay , nup, eram mereu trista, mereu singura , mereu cu gandul la sfarsit in loc sa ma gandesc la un nou inceput,  eram singura si nimeni nu observa asta, .... parintii plecati, eu singura intrun oras mare, cu toate problemele parintilor pe capul meu, da pentru un =copil de 14 ani e destul de greu sa renunte la jocuri si sa incalte viata de adult. Dar am facut-o si pe asta, si trebuia sa urmez si regulile de adult, Fi Puternic, afiseaza o fata dura chiar daca  suferi inauntru, uita  ratiunea si gandestete doar la binele tau si al familiei tale. Si asta am facut....pana cand uitasem intr-un sfarsit cine eram, pana cand uitasem sa zambesc , pana cand uitasem de mine.
    Dar eu am avut noroc, Se pare ca un inger a avut grija sa-mi reaminteasca ca nu e necesar sa fiu adult in trup de copil, mi-a demonstrat ca e ok sa plangi cand e prea mult, mia aratat ca e ok sa lasi un prieten sa te consoleze cu o imbratisare.
Asa ca si eu Spunanduti tie asta, nu am sa renunt pana nu am sa vad lacrimile alea sterse, nu am sa renunt pana nu am sa vad  ca "iti amintesti " ca inca esti om.
   Lumea nu are sens, si uneori simtim ca suntem prea mici ca sa luptam sa o facem mai buna, dar daca mai multi oameni mici se aduna la un loc, Vor fi ceva mai mare:) .
Cu Drag Andra

Don't forget the angel you are inside

De ce? De ce mereu incerci sa te distrugi in halul asta? Suferi, plangi , te dqai cu capul de pereti incercand sa scoti afara disperarea care o simti inauntru, dar la ce bun?La ce bun cand dupa toate incercarile astea tot te simti la fel de mizerabil si neputincios? Opreste-te , nu vezi ca incetul cu incetul mori? Uitate in oglinda!Te vezi? Esti minunat, esti superb si nu vrei sa realizezi, ce conteaza ca ei nu vad? Ce conteaza ca ei nu te accepta , si nu vad mai departe de aparente, ei nu conteaza, ei vad in tine rivalul perfect, ei vad in tine tinta rautatilor  din mintea lor. Nu-i lasa sa te distruga, tu nu te vezi , dar eu te vad, vad in tine omul ala prostut care a ajutat  batrana  sa treaca trecerea fara sa ceara ceva in schimb, te vad zilnic cum ajuti atata lume, le daruiesti un zambet atat de bland , ii asculti si nu le ceri sa te asculte si ei, afisezi mereu imaginea asta dura si puternica. Inceteaza , nu vezi te frangi in mi de bucati , totul in jurul tau pare  sa se destrame, iar tu inca mai afisezi imaginea aia ?
De ce , te intreb continuu de ce, cand tu dai totul pe ei ei nu dau doi bani pe tine, de ce nu ceri ajutor?Nu esti singura, nu mai indeparta pe toata lumea de langa tine, la ce bun sa fi un inger cu toata lumea daca tu defapt traiesti zilnic un iad?
Te rog , nu mai zambi, ai tot dreptul sa plangi, ai tot dreptul sa fi ascultata, ai tot dreptul la o imbratisare calda, nu trebuia sa fie asa, de ce nu crezi cuvintele blande, de ce ii crezi pe ei, ei nu te stiu, noi te stim! Noi suntem aia care vor sa protejeze zambetul tau bland, noi vrem sa te ajutam, dar doar daca ne lasi. Nu poti sa duci un razboi cand esti singur, nu poti sa invingi de unul singur cand tu esti asa slabit. Dar impreuna vom reusi, doar te rog sa mai faci ceva, nu iti cer mult, stiu ca totul devine greu pentru tine zilnic asa ca cea ce iti cer eu e simplu , doar " Nu Uita" ca nu esti singura.
P.s -Aceasta postare se mai afla pe un blog tot al meu :) sper sa va placa.

Invata-ma sa traiesc

As vrea sa strig, dar pot?...As vrea sa stiu, dar se pare ca nu gasesc raspunsul, as vrea sa invat, si totusi nu cred ca vreau, dar defapt ce vreau sa invat? Primii pasi....nu, aia ia-m invatat cand eram mica , cu sa vorbesc?...Sa intamplat demult ...chiar, oare ce vreau defapt, poate sa inteleg. Sa inteleg de ce doare  dupa  ce lasi in urma o persoana pe care obijnuiai sa o iubesti,  de ce  cand te trezesti in casa perfecta  daca esti singur te simti trist , de ce  cand ai totul simti ca defapt nu ai nimic, si de ce cand ar trebui sa traiesti  tu defapt nu vrei, ai vrea o vacanta poate, o excursie undeva unde nimeni nu iti stie numele, un loc unde nu trebuie sa iei decizii , stiti o vorba spune " Nu e ca am trait prea mult , ci ca nu am trait destul ".
Dar daca e asa, atunci de ce te simti asa uneori? Sti sentimentul nu? E acela ca ai vrea sa dori, si sa nu te mai trezesti niciodata, doar sa dormi si sa uiti totul, suferinta, tristete,  nedreptate, sa le lasi pe toate sa dispara incet , sa se inece in oceanul uitarii.
Poate pentru ca unii inca nu am invatat cum e sa traiesti cu adevarat, iar din cauza asta incercam sa ne orientam dupa un model, adultul cu viata perfecta, o iagine in amsamblu a ce am vrea noi sa fim, un vis, o speranta, dar totusi.. nu mereu e asa cum credem, asa ca poate ar trebui  sa lasam doar timpul sa treaca si sa lasam evenimentele sa vina de la sine , fara sa cautam un odel perfect:).