Telefonul meu suna si el, "Ah, grozav" , il ridic usor si vad scris numele lui , iar vederea mea se intetoseaza cu o amintire a zilei precedente, dar nu tine mult,...imi revin si trantesc telefonul pe pat , unde acesta in cele din urma tace. Nu e ca si cum ar avea ceva important sa-mi spuna, la urma urmei ... parca totul sa terminat ieri, cand sa lasat manevrat, utilizat ca o papusica de lemn in mainile papusarului ei. Mi-era scarba, si simteam nevoia sa vomit la vederea acelor imagini, dar cu toate astea mi-am intors spatele si am inghitit sentimentul de gol in sec , inima mea tipa in piept, simteam ca ceva se sparge , probabil era ea. Poate ca da...dar ce-mi pasa, chipul meu trebuia sa ramana neatins de sentimente, nu aveam de gand sa-i dau satisfactie. Nu ei , nu celei care facea totul din razbunare, si nici altcuiva care astepta ca eu sa plang , sa scancesc la vazul lor. Dar mi-a iesit perfect, iar expresia perfecta, aproape neobservebil interiorul.
Fara sa observ aceasi expresie zace acum pe chipul meu iarasi, dar simt ceva ,rece, ...oh...e doar o lacrima, tigara mea a incetat din viata, mi-a incredintat ultimul fum, iar fiinta mea plange la realizarea unui singur lucru, "Chiar sa terminat, huh?"
